N-am mai putut rezista...

Stiu ca o sa te superi pe mine, sunt absolut convins de treaba asta. Dar nu mai pot sa tin in mine toate chestiile astea. Imi placi mult, de fapt ce zic eu aici...Verbul "a placea" exprima prea putin pentru ceea ce esti tu in ochii mei. Nu stiu ce pot face sa te conving ca sunt potrivit pentru tine, nu stiu cum sa fac sa sterg toate amintirile cu EL...fie ele bune sau rele. Dar vreau sa fac asta. Pentru tine, pentru noi, pentru mine. Dupa discutia de azi, probabil ca sansele de a-mi acorda sansa pe care o astept au scazut cu mult. Probabil ca mai e o singura sansa si aia, exact cum spuneam, tinuta in viata de aparate. Dar ma leg de ea si iti spun ca nu renunt. Nu ma satur sa fiu langa tine, nu imi ajunge timpul petrecut langa tine, chiar daca ar fi de ordinul zecilor de ani nu mi-ar ajunge. Mi-ar placea sa ma trezesc dimineata in acelasi pat cu tine, fara sa fi facut nimic cu o seara inainte. Nu te vreau pentru cum arati, ci pentru cum esti tu si pentru ce ai de oferit pe plan sentimental. Sunt convins ca ai foarte mult de oferit, doar ca te temi. Si cel mai rau e ca te temi de fericire. Ti-am mai spus, nu iti garantez 100% ca sunt ce ai tu nevoie dar, pot sa incerc asta. Si, in sufletul meu sunt convins ca o sa reusesc. Da-mi doar o sansa, lasa-ma sa intru in viata ta...Sa te cunosc si sa ma cunosti. Sa ne cunoastem reciproc, sa invatam unul despre altul. Fii materia la care mi-as dori sa dau in fiecare zi examen. Fii a mea. Lasa-ma sa te cuceresc, nu ma respinge. Uita-l...Si daca ti-e greu singura, uita-l prin mine. Nu ma deranjeaza. Nu stiu ce sa mai zic...Te rog, lasa-ma sa incerc. Ce poti sa pierzi? Stii cum e...incercarea moarte n-are! Stiu ca sigur te vei supara...Tocmai de aceea imi cer iertare, nu voiam sa scriu dar, nu m-am mai putut abtine. Te rog sa imi ierti aceasta neglijenta. Dar simt nevoia sa vorbesc cu tine chiar si in lipsa ta.