Literatura Universala(19.03.2009)

Te rog sa te gandesti o clipa la viata ta.Stiu ca ti-e greu,dar te rog fa-o pentru tine.Opreste-te din fuga ta de leopard.Stopeaza numai pentru o secunda tot ceea ce faci si intreaba-te daca nu cumva tot ce traiesti seamana cu un spectacol de varieteu jucat de niste actori mediocri.Nu incerca sa te pacalesti.Pana la urma asta este viata ta.Subzistenta este singurul lucru de care vrei sa scapi.Si,totusi,nu poti face asta.Continui sa te visezi facand tot ce iti doresti cu adevarat.Nu faci decat sa te imbeti.Si nu te nici macar cu un pahar de apa rece,ci cu o gura de sifon pe care cu greu ti-o poti permite.Imi dai din ce in ce mai des impresia ca in momentul in care vei iesi din carapace,singurul tau drum va fi pana la morga.Singurul,primul si ultimul drum pe care o sa il urmezi fara voia ta.Probabil iti doresti ca un ziarist,fie el si de joasa factura,sa-si aminteasca numele tau si sa publice in josul paginii cu litere de-o schioapa un sincer regret.Un regret pentru tot ce ai fost si pentru tot ce ai reprezentat.Ei bine,nici macar asta nu o sa se intample.

Literatura Universala(12.03.2009)

M-am saturat de muzica de pe my mp3 player.Nu gasesc nici o legatura intre melodia anterioara si cea care canta acum.Culmea e ca nu am selectat shuffle.Nu mai suport pe nimeni.Oameni cu aer suficient ce se grabesc in fiecare zi sa ajunga in propriul lor workshop.Cred ca s-a pierdut pofta de a trai.Rar vezi o persoana sa zambeasca.Suntem toti din ce in ce mai tripati pe bani.Incep sa ma intreb,din ce in ce mai des,de ce nu sunt un alcoolic bolnav de icter.Macar asa as fi avut un refugiu,nerostit ce-i drept,dar as fi avut coltul meu de lume.Sunt aproape mort desi in mine zace atata viata.Viata ce se scurge ca imaginile unui diapozitiv.Traiesc intr-o lume construita din franturi si nimeni nu-i poate reda forma initiala.Trist este ca nici macar nu incercam.Ne-am indepartat atat de ratiune cat si de sentiment.Nu mai suntem preocupati decat de partea materiala.

Apatie,nervi si astenie de primavara

Nu am chef de nimic in ultimul timp.Sunt foarte apatic.Ma doare la bascheti de tot ce se intampla in jurul meu.Nimic nu imi mai trezeste interesul.Si daca se intampla cumva,prin absurd,sa ma intereseze ceva,asta se intampla doar vreo 5-10 secunde maxim.Nu stiu ce e cu mine.Nu sunt de obicei asa.Nici nu stiu care e motivul acestei apatii tampite.La un moment dat ma gandeam ca e din cauza lipsei banilor,dar m-am convins repede ca nu asta e motivul.Asta pentru ca mereu am dus lipsa banilor.Nu avea cum sa ma afecteze tocmai acum.Sau,daca stau sa ma gandesc mai bine,e posibil ca acum sa se reliefeze aceasta frustrare,deoarece pana la varsta asta nu prea aveam nevoie de bani.Insa,brusc,pentru tot ce vrei sa faci ai nevoie de niste bani.Multi,putini,nici nu prea conteaza.Ideea e sa ai cat de cat.Sa poti sa te desfasori in limita bunului plac.Am mai stat,am cugetat asupra trairilor din ultima vreme si m-am intrebat pentru cateva clipe daca nu cumva un motiv al lipsei de chef si de interes poate fi asa numita "astenie de primavara".Dar,si acest gand mi-a zburat destul de repede din minte din acelasi motiv expus putin mai sus,acela ca nu m-a afectat pana acum aceasta "astenie".Scriu "astenie" cu ghilimele pentru ca eu nu cred ca exista asa ceva.Consider ca e doar o incercare de a te scoate in momentele in care iti e greu,nu ai chef,esti plictisit si nu iti iese nimic bine.Singurul lucru bun care mi s-a intamplat in ultima vreme,mai precis azi-noapte,este acela ca,in sfarsit am visat.Nu mai visasem de foarte mult timp.Ce-i drept ca am visat numai prostii,dar totusi am visat.Si am visat atat de profund incat nu aveam nici o putere de a-mi controla visul.Faptele se succedeau cu o repeziciune incredibila,iar eu nu intelegeam mare lucru,fapt pe care i l-am marturisit si Anei(Maia) azi la scoala.Desi nu puteam lua nici o decizie in vis,eram foarte ancorat in tot ceea ce se intampla.Era totul atat de real incat dimineata ma intrebam daca nu cumva toate lucrurile din vis se intamplasera candva si eu nu mi-am dat seama.Trist este ca imediat dupa ce m-am trezit am realizat ca trebuie sa ma duc la scoala.Desi pana acum abia asteptam sa ma duc la scoala,ma duceam foarte vesel,plin de viata,acum ma mai duc doar ca trebuie.La scoala nu cred ca a fost vreodata mai plictisitor ca in ultima perioada.Si asta incepe sa ma enerveze.Am inceput sa am momente cand stau singur in mijlocul curtii liceului si nu vreau sa vorbesc cu nimeni.Nu eram asa.Eram mereu vesel,fericit,incantat ca sunt la scoala si ca stau langa toti prietenii mei.Am momente cand nici macar nu vreau sa aud de ei,de vazut nici nu mai incape vorba.Dar totusi nu pot sa imi explic ce e cu mine.Pentru ca,cu siguranta cu mine e ceva in neregula,pentru ca restul lumii se simte bine.Sunt aceiasi oameni cu care glumeam acum 2 saptamani,dar pe care acum nici nu vreau sa ii vad.Nu mai simt nici o bucurie,nu numai legata de scoala,nu mai simt nici o bucurie asa,la modul general.Vorbeam cu o prietena dimineata in drum spre scoala si ii spuneam ce mi se intampla.Imi zicea ca nu e bine ca trec printr-o perioada proasta si ca ar fi bine sa fac tot ce e omeneste posibil sa depasesc greutatile astea.Cred ca starea mea de acum denota o oarecare imaturitate,mai mica sau mai mare,dar totusi in momentele astea imi dau seama ca sunt destul de imatur.Nu stiu ce sa va mai zic,pentru ca nu prea mai am multe de spus.Sper sa nu va plictiseasca aceasta postare,sau daca se intampla asta,inseamna ca sunteti mult mai fericiti si mai multumiti decat mine.Aveti grija de voi.

Let's take a walk

Bai,vreau sa va spun ca imi doresc din tot sufletul sa ma plimb.Cu toate ca,teoretic,fac asta in fiecare zi,totusi,vreau neaparat sa merg sa ma plimb.Si mi-as dori sa ma plimb ca in vremurile in care imi mergea bine.Sa merg in Tineretului cu 5-6 tovarasi,sa ne luam o cola la 2L si 2 pungi de seminte Nutline.Sa ne plimbam o zi intreaga pe aleea principala.Din fata de la Sincai pana la pod la Polivalenta.Nimic mai mult.Am nevoie de plimbarea asta la fel cum am nevoie de aer.Oricum,mi-am promis ca sambata asta,in cazul in care va fi cald,o sa ma duc in parc sa ma plimb.Nu conteaza daca vine sau nu cineva cu mine,eu tot ma duc.Si chiar voiam sa va fac o invitatie,voua,cei care imi mai cititi blog-ul din cand in cand.Chiar ar fi frumos sa iesim asa,fara orizont,intr-o zi calduroasa.Numai gandul la plimbarea asta imi da chef de viata si ma binedispune.Sper,ma rog,imi doresc,vreau sa fie cald sambata.Trebuie sa fie cald.A tot fost iarna,asa ca,eu zic ca ar fi timpul sa fie si cald.Si daca o sa fie cald,o sa imi pot satisface placerea nebuna de a merge in Parcul Tineretului.E posibil ca fiecare dintre voi sa aiba un alt parc preferat.Nu va condamn.E alegerea voastra,obiceiul vostru,trairile voastre.Doar ca eu nu ma simt bine daca ma duc in alta parte in afara de Tineretului.Stiu ca o sa ziceti ca e plin de cocalari si de pitzipoance,dar tocmai asta e dragut:)).Nu ai nici o secunda sa te plictisesti.Mergi calm si linistit pe aleea principala.Admiri "nimicurile" din natura,bei o gura de suc,mai faci o caterinca,sa te opresti din cand in cand pe o banca,de preferat langa niste tipe bune.Sa stai si sa nu iti dai seama cat de repede a trecut timpul.Eu asta vreau sa fac si daca o sa fie cald,fiti siguri ca ma gasiti sambata in Tineretului.Sper sa va mai scriu pana sambata,dar in cazul in care nu voi mai face acest lucru,ne vedem in parc.Pe la un 3 -4 asa. bafta