Cocalari si Pitzipoance

O sa va intrebati de ce am ales sa scriu si Pitzipoance cu majuscula...Asa incat o sa va raspund acestei curiozitati printr-un raspuns simplu: este vorba de un nume propriu,k un nume de familie,sau k o denumire de tzara. Asta e viitorul patriei noastre,cu sigurantza asta este. Spun asta pentru k din ce in ce mai multe fete(k sa nu zic toate)isi doresc un baiat langa ele care sa fie mandrul posesor al unei cefe late si al unui portofel cel putin pe masura cefei:)).La asta s-a ajuns. Va vine sa credeti?...Mie unu nu imi vine sa cred,poate pentru k nici nu imi doresc sa cred asa ceva. Am ajuns si eu sa imi doresc sa fiu cu o Pitzipoanca. Dar nu numai sa fiu cu ea,vreau sa fut o Pitzipoanca. Si imi doresc asta pentru k toate Pitzipoancele au "fitze".Tinand cont k ele au fitze si tu k baiat ajungi sa futzi o fata cu fitze,iti da tie o senzatie k esti superior ei. Si kiar ii esti superior. Interesanta cred k ar fi privirea Pitzipoancei de dupa actul sexual.Asta e motivul principal pentru kre as fute graaaav o Pitzipoanca.Nu e un lucru gru de realizat,doar k ai nevoie de "d-aia k banii".Si odata cu subiectul bani ajungem si la ei...La partea masculina a problemei.Denumiti manelari,bossi,printzi,haladiti etc...Ei reprezinta viitorul clasei masculine a Romaniei.Termenul de cocalar apartinea tziganilor kre mancau din gunoaie,e un termen vechi.Noi il folosim aqm pentru oricine ni se pare k este naspa sau nasol.El,cocalarul,e genul de om kre are tot ce ii trebuie prin definitie. Bani,valoare,fitze...Tot ce cauta EA(Pitzipoanca).E genul de baiat mai porc asa(nu conteaza kte kg are el) kre nu are maniere,foloseste o data la 3 cuvinte expresia "printzessa" si se lauda cu ce combinatii invarte. Intotdeauna o sa poarte ceva sclipitor pentru a parea kt mai stralucitor si pentru a se asorta cat mai bine cu ea.Blugii lui sunt aproape k ai ei...Plini de strassuri,cu taieturi si bineinteles Armani sau D&G.Singura diferentza intre blugii lui si blugii ei o reprezinta marimea:)). Partea cea mai rea in toata aceasta poveste,este k oamenii de genul asta sunt la prea mare cautare.Dak lumea se transforma in asa ceva,e greu de crezut k se mai pot schimba lucrurile.Nu imi ramane decat sa va urez un an plin de blugi cu strassuri Pitzipoancelor. Iar voua,Cocalarilor,portofelul cat mai plin,mai gros,mai lat...Sa fie pe masura cefei:))). V-am pupat:*

Colindatori de azi si de maine

Am sa incep prin a va ura toate cele bune acum de Sfintele Sarbatori de Craciun voua,celor care urmeaza sa citeasca acest umil post al unui la fel de umil pamantean. Si odata incheiata introducerea,vreau sa va spun neaparat la ce mi-a bubuit mintea astazi:)). Totul s-ar intampla in minim 5 ani de aqm incolo. Ideea mi-a venit asa,pur si simplu,vazand k nu prea mai vin colindatori,iar cei care vin par din ce in ce mai avizi dupa bani,si nicidecum dupa mere si covrigi:)).Pentru k pana la urma despre asta e vorba.Placerea de a merge la colindat si a anunta Sfintele Sarbatori. Nu incape nicaieri loc de bani in asa ceva.Eu cred k in 5 ani,cum v-am spus,colindatorii o sa fie copii de la 7 pana la 13 ani,inarmati pana in dinti. Deja ii vad venind cu un agheu pe umar si intreband retoric: "Ne dati,ori nu ne dati?". Partea cea mai proasta vine abia apoi,pentru ca omul odata ce si-a pornit urarile si le si incheie,trebuie rasplatit intr-un fel.Si il vezi intrand cu bocancii murdari in casa ta,uitandu-se atent,ochind ceva de firma,kre sa se poata vanda sau amaneta.Plus de asta,sa iti mai dea si peste nas la modul: "Coaie,asa amarat esti in pula mea,nu ai si tu nimic de valoare in casa asta de kkt?". Pana mea,km asta e parerea despre colindatori anul acesta. E doar o parere,impresie,perceptie...cum vreti s-o luati:)).Si ar mai fi ceva...ar fi bine sa invatam noi niste colinde,nu de alta dar,decat sa te colinde un tip cu un kalashnikov sau bazooka, mai bine ne colindam noi insine=)).

Spiritul Sarbatorilor

Am fost ieri la Piata Unirii cu un tovarash sa isi ia de imbracat. Nimic neobisnuit pana aici. De obicei ma duc cu tovarasii sa isi cumpere cate ceva. Doar k s-a intamplat ceva magic. Trecand prin parcul de la Unirii,am observat o aglomeratie incredibila. Ce e cu adevarat interesant,k nimeni nu se grabea,nimeni nu marea pasul,nimeni nu facea nimic. Toata lumea folosea pasul de plimbare,pasul ala de multumire sufleteasca,de implinire,de om fericit. Stiu k nu toti erau fericiti,nu toti erau impliniti,nu toti erau multumiti sufleteste,dar asa parea. O atmosfera magica. Muzica de toate felurile peste tot. De la colinde la muzica traditional romaneasca,de la house pana la fanfare. Miros de mici,carnati,kurtos colaczs,vata de zahara,miros de sarbatori. Am trecut de parc si ne indreptam spre casa. Am luat 313 si am coborat la tineretului. Imbatat de atmosfera am decis sa ne oprim si in parcul Tineretului. Se auzeau colinde,aceleasi mirosuri specifice perioadei,aceeasi oameni fericiti. Cantau Silvia Dumitrescu,Artanu si inca 2 solisti pe care nu mi-i reamintesc. Era divin. O muzica atat de frumoasa incat parea k o canta ingerii,si nu niste simpli pamanteni muritori. Lumea era cuprinsa de muzica,versuri,atmosfera, de tot ce inseamna frumosul si sarbatoare. Totusi m-am indreptate spre casa cu un gust amar. Nu e nimeni langa mine cu care sa impartasesc aceasta senzatie de fericire,implinire si sarbatoare. Oricum, am tot ce am nevoie. Am familie si prieteni cu care sunt mandru. Sunt fericit,desi imi lipseste o iubita. Va urez Sarbatori Fericite! Distrati-va cu prietenii,stati aproape de familie si bucurati-va de aceste clipe minunate. Craciun Fericit!

Sa fiu eu... Fat-Frumos?

Nu voiam sa fac vreun post azi dar,am vazut ceva mai devreme un comentariu al Ilenei Cosanzeana la postul acela "merge scoala...dar nu prea merge viata" si am hotarat k trebuie sa iau o pozitie asupra acestui comentariu. In primul rand exista 2 moduri de abordare a celor scrise de ea. Primul ar fi modul ironic al comentariului,asta in cazul in care ma stie tipa,si al 2 lea mod de interpretare ar fi cel pur serios si fara nici o rea intentie la adresa mea. Exista totusi si motive pentru aceste 2 moduri de interpretare. Eu personal cred sincer k este un comentariu ironic,din simplu fapt k probabil aceasta fata ma cunoaste si vrea sa ma ia la pula(scuzati expresia) kiar pe propriul meu blog,lucru kre imi da si mai mult de gandit...Dak nu cumva am avut vreo legatura cu ea,poate ii place de mine si nu stie cum sa ma abordeze,poate ii sunt antipatic pur si simplu si ink 1000 de POATE. Al 2 lea mod de interpretare al comentariului este acela serios. Sa zicem k este real tot ce a scris ea acolo...De ce nu are o poza?,de ce nu a lasat ceva sa pot sa dau de ea dak tot zice k imi da ea o sansa? Sunt contrariat si m-am gandit serios la aceasta chestie pe parcursul zilei de azi. Sunt foarte curios din fire si vreau sa stiu despre ce , dar mai ales, despre cine e vorba. Nu stiu cum o sa aflu lucrul acesta. Sper sa se poata in vreun fel. Probabil aqm dak Ileana Cosanzeana m-a abordat ironic, la vederea acestui post o sa rada in hohote si se va bucura pe seama nedumeririi mele. Astept un semn Cosanzeano...Sa stiu dak sunt Fat-Frumos al tau. Nu de alta dar pentru fiecare Fat-Frumos exista o singura Ileana Cosanzeana...N-as vrea sa te pierd fara k makr sa te cunosc. Semnat, Fat-Frumos.

Prieteni

Ziceam in unul din post-urile anterioare ceva de o esarfa...Am primit-o cadou astazi de la vreo 12 colegi din clasa si trebuie sa zic neaparat k le multumesc foarte mult,nu atat pentru cadou in sine,cat mai ales pentru gest. Am ramas profund surprins. Si cand zic surprins va dati seama k am fost surprins placut. Kiar nu ma asteptam sa mai primesc asa un cadou,dupa ce ieri in urma impartirii cadourilor la clasa,eram fericitul posesor al unei cani cu un spiridush iesit in relief:D. Ce m-a surprins cel mai mult a fost faptul k au contribuit foarte multi pt cadoul meu. Probabil k merit:)). Ce sa zic si eu aqm...Ink nu imi vine sa cred k oamenii astia kiar m-au facut fericit. Sper sa nu se supere pe mine k zic asta,dar kiar nu ma asteptam la asa ceva. Va multumesc tuturor. Incepand de la Andrei,Ramona,Mada,Andreea M,Mari,Alina,Ana B,Ioana,Lav si pana la doamna diriginta. Nu stiu ce sa mai zic,sunt exact k un copil. M-ati facut cu adevarat fericit. Asta arata intr-un fel k reprezint si eu ceva pentru cineva. Si ma face sa incerc sa fiu mai bun decat am fost pana acum. Si acum scriu acest post cu esarfa la gat si cu felicitarea pe birou in fata monitorului. Nici nu stiti kt de mult inseamna chestia asta pentru mine. Va multumesc. Sarbatori fericite si voua. Va pup si eu:*

Merge scoala si nu prea merge viata:(

Ce sa zic...Am inceput in sfarsit sa am succes la scoala. Si prin succes inteleg 9 in teza la engleza si eternul 7 la romana:))). E bine frate,da-ma in kkt,trebuia sa fie bine la cat m-am strofocat sa invat=))). Ideea e k desi am luat note extraordinar de bune pentru cat m-am pregatit,sunt foarte suparat pe mine k nu pun niciodata mana pe carte sa invat si eu ceva. Sunt de cacat. Mai mare cacat k mine nu exista "sa moara ma-sa". De cate ori imi zic k ma apuc de invatat si k o sa fac ceva,de atatea ori o las pe mai tarziu. Partea proasta e k mai tarziu inseamna cel mai adesea NICIODATA. Nu inteleg de ce draqului sunt asa delasator. Vreau sa scriu,sa citesc,sa invat,sa imi fie bine,dar nu sunt in stare sa fac nimic pentru asta. Sunt convins k singurul vinovat sunt eu in toata chestia asta. Si prin faza cu scoala si cu invatatul revin la cea mai mare problema a mea si anume motivarea. Mie imi trebuie o persoana kre sa ma motiveze,sa ma impulsioneze,sa ma puna sa fac ce vreau cu adevarat sa fac. Acea persoana nu am gasit-o inca si o astept. O astept pentru k am obosit sa tot caut. Stiu k suna egoist si poate kiar e cand zic k imi doresc pe cineva pentru lucrurile astea,dar nu e vorba doar de atat. Am atat de multe de oferit incat nici nu va puteti imagina...Totul e sa descoperiti ce se ascunde in spatele tipului glumet,pus pe caterinca si mereu cu zambetul pe buze. Post-ul asta a fost asa pentru binele meu. Se pare k pe zi ce trece sau mai bine zis pe post ce trece incep sa scap de auto-cenzura idioata de care v-am tot vorbit pe acest blog. Ar mai fi ceva... Daca eu nu mai am putere sa TE caut,te rog,cauta-ma tu pe mine pentru k nu ai nimic de pierdut...Ba kiar poti castiga totul.

Sms session:))

Mda... Andrei e singurul martor care va poate confirma ca cele ce urmeaza a fi scrise sunt absolut reale. Plus de asta s-au intamplat exact acum 3 ore. Va invit sa vedeti o serie de mesaje scrise trimise prin intermediul telefonului intre mine si o colega... Vreau sa ramana anonima colega deocamdata. Tot ce s-a scris din partea mea a fost special pentru a aparea pe acest blog,cat despre partea ei...presupun ca reprezinta exprimarea gandurilor sale. Si acum atentie va rog:
Eu: Ce ai mai facut in ultimul timp? pup
Ea: Mai nimic! Acasa! Diseara merg la un majorat...abea astept sa ajung acasa,sa ma fuck frumoasa:> u ce faci? pup
Eu: Ce bine iti merge. Bravo tie buey frumix:X. Te-ai facut mai frumoasa decat o diva:*. Cu scoala cum e? pup
Ea: E da...crezi tu asta?:D . Scoala merge bine! Mai am 2 teze: la latina luni si in ultima saptamana la geografie! Tie cum iti merge? pup
Eu: Cum sa mearga...? E acceptabil. Ideea e ca oricand e loc de mai bine. Nu stiu daca ai observat dar in clasa odata cu tine,a intrat si soarele pentru mine. pup
Ea: N-am observat...sa imi fie rusine! Probabil ca odata cu numele si cu persoana mea aduc primavara cu tot ce implica ea:> pup
Eu: Primavara implica si o viitoare poveste de dragoste nemuritoare? Pentru ca eu asta intrevad pentru noi. Tu esti special facuta pentru mine si pot sa garantez ca nimeni nu te intelege asa cum as face-o eu. kiss my lil' princess:*
Ea: Pai...nu cred ca implica si asta pentru ca nu e posibil...am prieten si il iubesc...mult:D! Dar implica o prietenie:D pupicei.
Cam asta a fost discutia...Eu v-am dat si un indiciu in speranta ca o sa ghiciti despre cine e vorba. La toata conversatia asta am o singura remarca de facut si in acelasi timp o apreciere: fata chiar iubeste. Si stiti de ce?...Pentru ca nimeni nu poate rezista farmecului meu personal decat daca iubeste cu adevarat persoana care e langa ea in momentul acela:)))))

Schimbare de stil si atitudine

Pana la acest post la care imi chinui mintea am scris un pic cam prea pueril,zic eu, si m-am gandit ca ar fi cazul sa fiu EU cel adevarat. Sa nu mai fiu condus de o auto-cenzura impusa. In felul acesta am decis sa scriu despre tot ce ma deranjeaza in ultimul timp. Tinand cont ca pe acest blog vreau sa scriu zilnic am hotarat sa vorbesc in fiecare zi despre lucrurile pe care le traiesc exact cu cateva ore dupa ce ele s-au petrecut. Nu e vorba numai de lucruri,fapte si intamplari ci mai ales despre sentimente,ganduri si trairi. O sa credeti ca o dau in dulcegarii,filosofari,sentimentalisme sau "vrajeli ieftine impachetate scump". Ei bine,tin sa va insel asteptarile si sa scriu exact ce simt si sa ma exprim exact cum o fac de obicei. Scapand de acea cenzura de care vorbeam anterior. Odata rezolvata problema asta,o sa incep prin a va spune ca astazi cineva m-a luminat(in sens negativ ce e drept) dar a reusit sa o faca. Este vorba de profa de literatura universala care, in discutia cu clasa despre modernism, a spus ca omul a inceput sa scrie si sa se ancoreze in universul mintii sale abia atunci cand a devenit frustrat. Ce e drept in epoca aceea frustrarea venea din cauza inlocuirii omului cu masinariile. Frustrarea mea exprimata elogios prin acest blog are ca motiv principal cearta sau lipsa intelegerii cu familia. O alta cauza a acestei frustrari este cu siguranta lipsa banilor. Bineinteles ca la aceste doua motive se adauga si motivul numit varsta. Am ajuns la 18 ani si ceva si mi-am dat seama ca eu nu valorez nimic. Si asta nu ar fi rau pentru ca nu sunt singurul pusti care nu face bani,ba chiar ii cheltuie pe ai alor lui(putini de altfel). Ideea e ca vreau altceva. Si altceva-ul ala consta in recapatarea increderii personale,punerea pe treaba,atat la scoala cat si acasa, dar mai ales respectul fata de sine. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa zic. Cert e ca eu inteleg si nu ma impac deloc cu situatia in care ma aflu. Asa cum ziceam si ieri chiar o sa ma angajez part-time,nu e vrajeala asa cum zic de obicei. E pe bune. Si e pe bune din simplu fapt ca nu se mai poate asa. Am stat, m-am gandit si am realizat ca daca o sa continui cu mentalitatea maladiva de care dadeam dovada nu o sa imi fie bine deloc. Asa ca m-am decis. In curand o sa insemn ceva pentru mine si mai apoi si pentru ceilalti. Concluzia e ca desi sunt un frustrat si jumatate VIITORUL SUNA BINE.

Valoarea fericirii materiale

225 ron. Acesta este pretul fericirii mele materiale de iarna aceasta. Nu stiu cum o sa fac sa obtin acesti bani dar,cu siguranta o sa ii am pentru satisfacerea nevoilor personale. Nu am spus pentru ce imi sunt necesari acesti 225 ron. Dar va spun acum. In primul rand cu banii astia o sa imi cumpar 2 lucruri: o geaca in valoare de 200 ron pe care am vazut-o zilele trecute la Piata Romana si o esarfa cu patratele. Partea grea e cu obtinutul banilor...Nu stiu cum o sa fac asta din moment ce sunt intr-o oarecare disputa cu ai mei,iar eu nu produc nici un ban. Sper sa reusesc sa ma angajez la Cityplex part-time,pentru a ma descurca cat de cat cu banii si sa nu mai fiu nevoit sa stau la mana, respectiv mila , alor mei. Grea viata duc si eu in perioada asta. Oricum nu ma indoiesc ca o sa ma astepte si lucruri bune,doar ca m-am cam saturat sa astept. O sa fie bine pana la urma,nu are ce sa fie rau. Cam asta a fost de zis pe ziua de azi blogule. Ai grija de tine si mai vorbim si maine. pup

Ceva de spus sau...NU

Nici nu stiu cu ce sa incep...Aaaa...ba da. Stiu cu ce sa incep. Trebuie sa va spun ca imi doresc de foarte mult timp sa imi fac propriul blog,dar nu stiu ce m-a impiedicat pana acum.Probabil am hotarat in sfarsit sa ma preocup si de propriile nevoi. E posibil sa va intrebati de unde mi-a venit ideea numelui de blog. Am sa va spun eu inainte sa va tavaliti in chinuri ca nu stiti. Ideea mi-a venit din simplu fapt ca , la fel si cu blogul,imi doresc foarte mult o esarfa cu patratele pe care inca nu o posed,din pacate. Macar am blog:)))). Pentru un prim contact cu lumea blogului eu zic ca e de ajuns ce am zis pana acum. O sa inchei cu gandul trist ca am scris atatea randuri si totusi mi se pare mie ca nu am zis nimic.