Schimbare de stil si atitudine

Pana la acest post la care imi chinui mintea am scris un pic cam prea pueril,zic eu, si m-am gandit ca ar fi cazul sa fiu EU cel adevarat. Sa nu mai fiu condus de o auto-cenzura impusa. In felul acesta am decis sa scriu despre tot ce ma deranjeaza in ultimul timp. Tinand cont ca pe acest blog vreau sa scriu zilnic am hotarat sa vorbesc in fiecare zi despre lucrurile pe care le traiesc exact cu cateva ore dupa ce ele s-au petrecut. Nu e vorba numai de lucruri,fapte si intamplari ci mai ales despre sentimente,ganduri si trairi. O sa credeti ca o dau in dulcegarii,filosofari,sentimentalisme sau "vrajeli ieftine impachetate scump". Ei bine,tin sa va insel asteptarile si sa scriu exact ce simt si sa ma exprim exact cum o fac de obicei. Scapand de acea cenzura de care vorbeam anterior. Odata rezolvata problema asta,o sa incep prin a va spune ca astazi cineva m-a luminat(in sens negativ ce e drept) dar a reusit sa o faca. Este vorba de profa de literatura universala care, in discutia cu clasa despre modernism, a spus ca omul a inceput sa scrie si sa se ancoreze in universul mintii sale abia atunci cand a devenit frustrat. Ce e drept in epoca aceea frustrarea venea din cauza inlocuirii omului cu masinariile. Frustrarea mea exprimata elogios prin acest blog are ca motiv principal cearta sau lipsa intelegerii cu familia. O alta cauza a acestei frustrari este cu siguranta lipsa banilor. Bineinteles ca la aceste doua motive se adauga si motivul numit varsta. Am ajuns la 18 ani si ceva si mi-am dat seama ca eu nu valorez nimic. Si asta nu ar fi rau pentru ca nu sunt singurul pusti care nu face bani,ba chiar ii cheltuie pe ai alor lui(putini de altfel). Ideea e ca vreau altceva. Si altceva-ul ala consta in recapatarea increderii personale,punerea pe treaba,atat la scoala cat si acasa, dar mai ales respectul fata de sine. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa zic. Cert e ca eu inteleg si nu ma impac deloc cu situatia in care ma aflu. Asa cum ziceam si ieri chiar o sa ma angajez part-time,nu e vrajeala asa cum zic de obicei. E pe bune. Si e pe bune din simplu fapt ca nu se mai poate asa. Am stat, m-am gandit si am realizat ca daca o sa continui cu mentalitatea maladiva de care dadeam dovada nu o sa imi fie bine deloc. Asa ca m-am decis. In curand o sa insemn ceva pentru mine si mai apoi si pentru ceilalti. Concluzia e ca desi sunt un frustrat si jumatate VIITORUL SUNA BINE.